Lamentations 5

Rugăciunea poporului

1Adu-Ți aminte, Doamne,
de ce ni s-a întâmplat!
Uită-Te și vezi disprețul nostru!
2Moștenirea noastră s-a dus la necunoscuți,
iar casele noastre – la străini.
3Am ajuns orfani de tată,
iar mamele noastre sunt ca niște văduve.
4Apa noastră o bem pe bani,
iar lemnele noastre trebuie să le cumpărăm.
5Cei ce ne urmăresc sunt chiar în spatele nostru.
Suntem obosiți, dar nu suntem lăsați să ne odihnim.
6Am dat mâna cu Egiptul și cu Asiria,
ca să ne săturăm cu pâine.
7Părinții noștri au păcătuit și nu mai sunt,
iar noi purtăm pedeapsa pentru nelegiuirea lor.
8Sclavii stăpânesc peste noi
și nimeni nu ne eliberează din mâna lor.
9Ne câștigăm pâinea riscându-ne viața
din cauza sabiei din deșert.
10Ne arde pielea ca un cuptor,
de febra cauzată de foame.
11Le-au dezonorat pe femei în Sion,
și pe fecioare în cetățile lui Iuda.
12Prinții au fost spânzurați de mâinile lor,
iar bătrânilor nu li s-a dat cinste.
13Tinerii trudesc la piatra de moară,
iar copiii cad sub poverile de lemne.
14Bătrânii nu mai vin la poarta cetății,
iar tinerii au încetat să mai cânte.
15A încetat bucuria inimii noastre,
iar dansul nostru s-a transformat în bocet.
16A căzut coroana de pe capul nostru.
Vai de noi, căci am păcătuit!
17Iată de ce ne leșină inima,
iată de ce ni s-au întunecat ochii:
18muntele Sion a ajuns pustiit;
se plimbă șacalii pe el.

19 Doamne, Tu împărățești veșnic.
Tronul Tău dăinuie din generație în generație.
20De ce să ne uiți pentru totdeauna?
De ce să ne părăsești
pentru atât de multe zile?
21Întoarce-ne la Tine, Doamne,
ca astfel să ne întoarcem!
Dă-ne iarăși zile
precum cele din trecut!
22Să ne fi respins Tu oare de tot
și să Te fi mâniat Tu pe noi peste măsură?